Mircea Staicu

Citesc în fiecare dimineaţă presa. Ajung la Cotidianul şi dau de Bogdan Olteanu: „Talentul meu de bucătar îşi găseşte preţuirea duminică, atunci când potrivesc o salată de crudităţi cu ulei de măsline, cimbrişor şi rozmarin, schimbându-i radical gustul”, citat preluat dintr-o carticică pentru gospodine, distribuită gratis de candidatul cu pricina prin cutiile postale din colegiul unde candidează. Apoi alte reţete. Cârnaţi, placinte, slană unsă ş.a.m.d. Data viitoare o sa ma uit mai bine la Târgul de produse eco. Poate îşi închiriază tarabă.

Cu totul altceva în Q Magazine. Mizileanul dezbate datoria suedeză, aia rămasă din interbelic şi achitată după 2000. Pe blog chestii subţiri: ghidul Michelin, hărţi şi cărţi vechi şi etc. Prin colegiu se promovează cu tricouri de la Dinamo, împărţite generos pe la meciurile de fotbal intercomunale. De care pare a fi foarte pasionat în ultima vreme. Le-o promite şi el măcar trei stadioane comunale cu nocturnă şi piste olimpice de atletism? Nu scrie nimic de câte audienţe a avut la cabinetul parlamentar proaspăt deschis în Mizil, nu ne spune cat a costat pastrama servita la Ciorani pe marginea drumului. Of, of…al naibii vot uninominal la cate suplicii si sacrificii ne supune…

Întrând în teme serioase, ieri Parlamentul a votat, rapid, creşterea salariilor profesorilor, motiv pentru Adomniţei să remarce, cu gura proprie, votul “corect-demagogic” şi lipsa resurselor pentru a acoperi măririle. Pai la ce să mai discute despre sursa de finanţare când guvernul nu dă semne că vrea să schiţeze Bugetul? Din punctul meu de vedere, 75% din problemele sistemului de educaţie ţin de preuniversitar şi de modul cum sunt pregătiţi copiii în această perioadă. Şi apropo de resurse, sistemul de educaţie are undeva în jur de 11.000 de funcţionari, care consumă anual cam 200 milioane euro. Nici numărul şi nici suma nu sunt importante. Contra-performanţele sistemului, da.

Astazi PSD are spectacol cu public, 10.000 de oameni se lauda Geoana si Mitrea ca aduc (sesizati cuvantul – aduc – ) sa isi vada candidatii.

Cu ştinţa discursului şi a cuvintelor atent ticluite PSD-ul ne va vorbi din nou despre ceea ce spune oricum de aproape 20 de ani. Ne vor explica ca vor face  sute de şcoli, vor restaura vreo câteva mii, vor face 1.000.000 de locuri de muncă, vor asfalta tot ce misca in Romania, vor sprijini ca nimeni alţii pe ţărani, pe agricultori, vor sustine IMM-urile şi în general toată populaţia sărmană.

Astfel ne asteptam ca PSD sa ofere gratis curent, bonuri de masa, case, diguri anti-inundaţii şi cam tot ceea ce îşi doreşte omul de obicei, când vine câte o campanie electorală. După care soluţiile vor rămâne pe hârtie iar politica se va învârti iar prin birouri şi după draperii.

PSD ne va vorbi din nou despre importanta dialogului social cu sindicatele. Dragalasilor, dialogul social însemnă ceva mai mult decât momirea cu locuri pe liste a unor lideri de sindicate. Bine ar fi să şi asculte politicienii, şi să pună şi în practică,  ceea ce liderii de sindicate vor pentru salariaţi. Altfel, e comod să fii social-democrat cu Lexus şi cu câte 5 croaziere pe an, ocupându-te de nivelul de trai al pensionarilor la reuniuni la Plaza sau la Casa Doina. După care pac venim la gazeta si oferim 20000 euro fiecărui român chemat la vatră cu trâmbiţa electorală. Uitând că numai în Italia lucrează peste 1 milion de români din care cca 516.000 cu forme legale. Iar locurile de muncă disponibile luna asta în România erau de 23.000. Social-democratie aplicata…

In final dupa ce toata lumea si-a luat portia de paine si circ toata grozavia se va termina cu lansarea (relansarea…cine mai le numara) lui Geoana, acest social-democrat sadea cu casa de la RAPPS si sofer la poarta. Dar ce mai conteaza …ziua trece, comentariile se fac, ziarele explica, televiziunile mogulilor isi fac numarul….toata lumea multumita.

De omul simplu si asteptarile lui nici vorba in tot acest grotesc spectacol…el trebuie sa ne voteze si atat.

In primul rand multumesc tuturor celor care au avut amabilitatea sa imi lase comentarii. Cum din aceste comentarii a reiesit ca multi doresc sa afle cateva lucruri despre mine ma conformez si incerc sa ma prezint in fata voastra.

Am 32 de ani, nascut pe 3 iulie 1976 in Petrosani, jud. Hunedoara, casatorit de peste 8 ani ( pentru deliciul unora pe sotia mea o cheama Veronica). Locuiesc in Bucuresti intr-un cartier simpatic – Pantelimon ( am un apartament obisnuit – 3 camere, nimic spectaculos dar este acasa). Parintii mei sunt doi pensionari simpatici care au innebunit cand au aflat ca o sa candidez ( Mama – ai grija mama ca astia sunt nemernici si o sa te calce in picioare, Tata – ba esti nebun, cand vin in Mizil sa te ajut -  cam astea au fost primele replici primite din partea familiei).

Educatia mi-am inceput-o in Petrosani la liceul de informatica ( mare lucru despre informatica nu am invatat ca in 1992 nu aveam calculatoare dar ma rog noi faceam informatica). Ulterior am venit in Bucuresti sa fac dreptul, l-am facut, nu mi-a placut deloc, in paralel am inceput sa urmez si cursurile facultatii de stiinte politice ( interesant insa ce nu te invata cartiile te invata viata, oricum ce invatam doi despre doctrine politice, politologie nu se putea aplica in Romania), dupa stiinte politice am mai facut o postuniversitara de comunicare si relatii publice, a fost ok.

Carti sau alte materiale laudative nu am scris ca nu am avut timp sau dupa caz nu am avut pe nimeni sa mi le scrie.

Contactul cu mediul politic il datorez unui om extraordinar de care niciodata nu o sa ma dezic -  se numeste Gheorghe Ana, a fost deputat PDSR insa acest lucru este mai putin important pentru ca eu am cunoscut omul nu politicianul, datorita lui am ajuns la Camera Deputatilor ca refent de specialitate ( nu avem inca facultatea terminata sa ma incadrez pe alt post). Veneau alegerile PDSR-ul nu avea oameni  suficienti asa ca au apelat la studenti ( dragii de ei sunt buni tot timpul…ieftini si muncitori)…restul este istorie, am mers la Guvernul Romaniei la inceput a fost interesant insa pe parcurs totul a devenit o rutina trista. In 2004 am plecat de la Guvern pentru simplul motiv ca nu imi mai doream o campanie electorala in care sa fim alergati degeaba, vreau sa fiu bine inteles nu m-a dat nimeni afara, nu au fost presiuni la adresa mea…pur si simplu ni s-a solicitat sa mergem la PSD sa ne implicam in campanie – lucru cu care nu am fost de acord. In plus a aparut in aceea perioada o oportunitate de a ma implica in campania electorala a Liei Roberts ( nu stiu daca v-o mai amintiti).

Si acum sa trecem la lucruri serioase – nu am fost implicat in asa-numitul scandal al stenogramelor PSD. Toata nebunia mi se trage de la un articol nefericit publicat in Cotidianul ( articol la care am cerut un drept la replica dar sufletul….nimeni nu a vrut sa auda atunci ce am de spus…poate se aude acum) asa cum am spus acum cativa ani…am constiinta impacata pe acest subiect…daca unii sau altii vor sa faca senzatie cu acest subiect este foarte bine, nu ma plang, asta inseamna notorietate pentru mine. Nu este un subiect delicat pentru mine insa la momentul anului 2008 mi se pare banal…in fine daca lumea vrea sa vorbim despre asta nu este nici o problema vorbim orice.

Sper ca o sa gasiti utile aceste date despre mine.

Va multumesc inca o data pentru gandurile bune si ne auzim in curand.

Va doresc tuturor o zi excelenta!

Candidez pentru ca am foarte multe lucruri de spus si consider ca prin aceasta candidatura voi reusi sa ma fac macar partial auzit. Candidez pentru ca am incredere in forta argumentelor mele. Candidez pentru ca in scurt timp expira termenul de 20 de ani dat de Silviu Brucan si Romania este tot in zona gri a democratiei si dezvoltarii economice.

Candidez dintr-un motiv simplu – dacă eu reuşesc, pe cale de consecintă, cel putin o persoana din vechea gardă politică ramane pe dinafara, ceea ce, sa recunoastem, reprezintă un inceput ….am şansa reală de a trimite în istorie un politician din vechea gardă. Că acuma s-a nimerit sa fie Adrian Năstase este o pura coincidenţă.
În fine vă pot expune aici sute de motive pentru care am decis să candidez …
Despre politică se spun multe lucruri: mai mult sau mai puţin bombastice, false sau adevărate, şi nu aş vrea să mai adaug şi eu altele. Aşa cum nu vreau să elaborez chestii savante despre raţiunile care m-au îndemnat să intru în politica de partid.
Sigur că după mai bine de un deceniu de experienţe – şi mai bune, şi mai rele – în mediul organizaţiilor neguvernamentale, ca referent parlamentar, ca expert guvernamental ori din postura de consultant politic, cred că am gasit locul în care mă pot exprima politic.
În Prahova am găsit probabil cea mai dinamică organizaţie de partid, o echipă entuziastă, dinamică, tânără care a reuşit la ultimele alegeri europarlamentare si locale.
Candidatura mea in colegiul 8 Mizil ( asta ca sa il delimitam geografic) nu este întâmplătoare, am decis să mă implic într-o zonă pe care „am învăţat-o” în ultimul an, şi am învăţat-o destul de bine: uman, social-economic si geografic. De fapt, în 2008 majoritatea timpului am fost în Prahova, alături de echipa actualului primar al municipiului Ploieşti, Andrei Volosevici, am fost alături de Roberta Anastase, am fost alaturi de echipa formidabilă a PDL Prahova, am vorbit cu mii de oameni am vazut zeci de localitaţi, am notat sute de probleme.
Vorba proverbului: “vorba multă sărăcia omului” – vom vedea ce ne va aduce această campanie electorală.
Daca pentru unii această campanie înseamnă supravieţuire politică pentru mine este o bătălie de etapă la finalul căreia să pot afirma că primenirea clasei politice a început la Mizil, Baba Ana, Balta Doamnei, Boldeşti Grădiştea, Drăgăneşti, Călugăreni, Ceptura, Ciorani, Colceag, Fântânele, Fulga, Gherghiţa, Gura Vadului, Jugureni, Olari, Râfov, Sălciile, Vadu Săpat ( … da sunt localităţi din România despre care nimeni nu a vorbit în ultimii 19 ani)

Te salut stimate cititor si astept sfaturile si propunerile tale…sunt convins ca imi vor fi utile.

Mult timp am ezitat sa imi construiesc un blog pentru simplu motiv ca nu am avut timpul necesar sa scriu sau fie ca nu am considerat necesar ca un astfel de instrument de comunicare mi-ar fi intr-un fel sau altul folositor.

Multi prieteni mi-au tot spus ca daca tot candidez imi trebuie neaparat blog. Cum imi sunt prieteni foarte buni am zis sa ii ascult si gata de azi sunt om cu blog la scara blocului. Am intrat si eu in lumea buna.

Sper ca in perioada urmatoare sa avem aici un spatiu de dezbatere utila si civilizata.